Mi barrio de máxima seguridad - George Nina Elian

transeúntes mareados / (gotas de lluvia aleatorias // que oscilan/ vacilan constantemente / entre un mundo y su sombra) // dijiste: algún día alguien rezará / también por nosotros antes de matarnos /

Mi barrio de máxima seguridad - George Nina Elian
George Nina Elian




George Nina Elian



Mi barrio de máxima seguridad





(Poemas traducidos por el autor)





DESCOMPUNERE

văzuseră auziseră știuseră:

impassible ma neige
tombait sur la table d'échecs

(poezia ah
poezia regina sau târfa pe care
unii o consideră cea mai ieftină
telecabină ce duce spre culmile gloriei)

melancolia mea e sinonimă cu fericirea
moartea mea – cu libertatea absolută

(o încăpere plină de orologii tărâmuri
necunoscute și alte reziduuri opiacee)

of inimioară hei viața mea ah trecutul
meu glorios de bețiv ordinar
unde v-ați dus?

va dăinui din mine cel mult o
grămăjoară de oase (făptură alcătuită
din numai cinci degete)

ca o sălbăticiune sfârtecată la
hotarul pădurii de diamante


și iar va fi luni pe pământ și pe ape

și iar
indolentă ninsoarea mea va cădea
peste o tablă de șah




DESCOMPOSICIÓN

habían visto habían oído habían sabido:

impassible ma neige
tombait sur la table d'échecs

(la poesía ah
la poesía la reina o la ramera que
algunos consideran el teleférico
más barato que lleva a las alturas de la gloria)

mi melancolía es sinónimo de felicidad
mi muerte, de libertad absoluta

(una habitación llena de relojes tierras
desconocidas y otros residuos de opiáceos)

oh mi corazón, oye mi vida, ah mi glorioso

pasado como un borracho común y corriente,
¿a dónde os habéis ido?

como mucho, quedará de mí un
pequeño montón de huesos (una criatura compuesta
únicamente por cinco dedos)

como una bestia desgarrada al
borde del bosque de diamantes

y de nuevo el lunes vendrá sobre la tierra y sobre las aguas

y de nuevo
indolente mi nevada caerá sobre
un tablero de ajedrez


*


(AR FI MULTE DE SPUS:
APROAPE NIMIC)


cineva din spate întotdeauna ne vede: e

ochiul stâng al lui kafka încarcerat în
rotundul unei poze de facebook

(ar fi multe de spus: aproape nimic)

bun venit în lumea lui nietzsche unde
nu e grimasă nici tresărire nici zâmbet

(râsul și plânsul sunt omenești
prea omenești)

leproșii își sting țigările direct pe răni:
nu mai simt de multă vreme
nimic

ziua e doar o ușă ce-n zori
se deschide iar seara se-nchide

(măsura iubirii tale n-o voi afla)

când zăpada nu va mai avea unde să
cadă voi citi cu atenție
indicațiile de pe ambalaj




(HABRÍA MUCHO QUE DECIR:
CASI NADA)


alguien desde atrás siempre nos ve: es

el ojo izquierdo de kafka aprisionado en la
forma redonda de una foto de facebook


(habría mucho que decir: casi nada)

¡bienvenidos al mundo de nietzsche donde
no hay muecas ni sobresaltos ni sonrisas!

(reír y llorar son cosas humanas,
demasiado humanas)

los leprosos apagan sus cigarrillos directamente sobre sus heridas:
hace mucho tiempo que no sienten
nada

el día no es más que una puerta que
se abre al amanecer y se cierra al anochecer

(jamás comprenderé la magnitud de tu amor)

cuando no haya dónde caer la
nieve leeré atentamente
las instrucciones del envase


*


CARTIERUL MEU
DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ



trecători amețiți
(întâmplătoare picături de ploaie

mereu pendulând/ ezitând
între o lume și umbra ei)

ai rostit: într-o zi cineva se
va ruga și pentru noi înainte de-a ne ucide

(mâine.
mai știe cineva ce-nseamnă mâine?)

geamul de la fereastra trenului se crăpase
ca o crustă de gheață

în rest căldură căldură
căldură și sânge [sângele nu mai e viață/
acum/ sângele-nseamnă doar bani
(fără număr fără număr fără număr,
talalaliiilaaa!!!)]

tu, țara mea, cartierul meu
de maximă siguranță înțesat de baze militare și acizi polițienești,

în ce anotimp te mai afli?




MI BARRIO DE MÁXIMA SEGURIDAD

transeúntes mareados
(gotas de lluvia aleatorias

que oscilan/ vacilan constantemente
entre un mundo y su sombra)

dijiste: algún día alguien rezará
también por nosotros antes de matarnos

(mañana.
¿alguien sabe todavía qué significa mañana?)

el cristal de la ventanilla del tren se había agrietado
como una costra de hielo

de lo contrario calor calor
calor y sangre [la sangre ya no es vida/
ahora/ la sangre solo significa dinero
(innumerable innumerable innumerable
¡¡¡lalalaliiilaaa!!!)

tú, mi país, mi barrio
de máxima seguridad lleno de bases
militares y ácidos policiales,

¿en qué estación del año te encuentras?


*


UN TRAI MULT MAI
(SAU AȘA NI SE PARE)


nimeni nu vine nimeni
nu pleacă ni
meni nu mișcă-n front toți tă
cem rumegând deasupra
blidului cu ni
mic traiul e astfel asigurat și mult mai
confortabil mult
mai lipsit
de riscuri (sau așa ni se pare) europa li
beră nici la münchen n-a mai
rămas nici

la praga europa liberă s-a
mutat de (peste) tot




UNA VIDA MUCHO MÁS
(O ESO NOS PARECE)


nadie viene nadie
sale na

die cambia de opinión todos estamos en si
lencio, rumiando
el plato de la na
da la vida está así asegurada y es mucho más
cómoda mucho
menos
arriesgada (o eso nos parece) la europa li
bre ya no está en
múnich ni

en praga la europa libre se ha
movido (de todas partes) completamente


*


WORDLOOM

în dimineața aceea cerul era
verde-deschis (un fel de moale vitraliu)

aceiași nori în dreptul ferestrei

lumina difuză

un pas
doi
trei

(celule în descompunere.
realități în dislocare)

te așteptam. tăceai

drumul ducea altundeva

în colțul gurii purtam o țigară aprinsă
la ambele capete




WORDLOOM

esa mañana el cielo era de un
verde claro (una especie de vidriera suave)

junto a la ventana, las mismas nubes

luz difusa

un paso
dos
tres

(células al borde de la descomposición.
realidades al borde de la dislocación)

te estaba esperando. estabas en silencio

el camino conducía a otro lugar

en la comisura de mis labios tenía
un cigarrillo encendido por ambos extremos




***




George Nina Elian

(Nombre real: Costel Drejoi) nació el 13 de noviembre de 1964 en la ciudad de Slatina (Rumania).
Debutó en 1985, con versos, en la revista "Crónica" de Iași.
Autor de diez libros, ocho de los cuales son poemarios: Lumina ca singurătate (La luz como soledad) – 2013; Ninsoarea se întorsese în cer... (La nieve había vuelto al cielo...) – 2016; Fericirea din vecinătatea morții (Felicidad en las cercanías de la muerte) - 2018; Timpul din afara ceasurilor (El tiempo fuera de los relojes) – 2020; Verdele ceai al miezului de noapte. Scrisori de dragoste (Té verde de medianoche. Cartas de amor) – 2021; Nimic altceva (Nada más) – 2022; Grația cu care moare o frunză (La gracia con la que muere una hoja) – 2023; Aici, adică altundeva/ Adrenocrom 666 (Aquí, es decir, en otro lugar/ Adrenocromo 666) – 2025.
Volúmenes de poesía traducidos: Silvina Vuckovic, A iubi și a dărui suflet - 2015; Cleopatra Lorințiu, El paisaje en el que falto/ Peisajul din care lipesc (edición bilingüe rumano-español) – 2017; Alexandru Cristian Miloș, Universul în mâini/ L'universo nelle mani (edición bilingüe rumano-italiano, en colaboración con Norica Isac) - 2019; Fernando Maroja, Venus din Milo în Ferentari/ Vênus de Milo em Ferentari (edición bilingüe rumano-portugués) – 2023.
Colaboró en la compilación de la antología El canon abierto. Última poesía en español (1970-1985), publicada por la Editorial Visor, bajo el amparo de la Asociación Colegial de Escritores de Andalucía (2015).
Presente en varias revistas y antologías de poesía en Rumanía y en el extranjero (México, España, Italia, Bulgaria, Argentina, Brasil, Chile, Albania, Portugal, Serbia, Francia, Bélgica, Grecia, Perú).