Marcas en el cuerpo - Nicolae Coande

Nicolae Coande





Marcas en el cuerpo




(Traducción al español de George Nina Elian)







ANTRACIT 

Noi toți sîntem mai întunecați
cînd revenim din visele celor dragi
Aproape frumoși cu chipuri de
mari actori cu măști antracit
De carnaval unde unii desculți
mărșăluiesc prin fața unei tribune
Defilăm și sîntem priviți de
domni gravi impecabil machiați
Ura ura nimeni nu strigă o paiață
face rolul vieții în fața unui stîlp ars
Un titirez pe ața destinului cu
mișcări de păpușă mecanică
Nu te întorci de două ori spre
tine se aude în timpanele veacului
Niciodată n-a fost mai multă
dragoste pe pămînt îmi spune o persoană
Cînd trece prin fața mea și simt o
inimă din altă eră care îmi vorbește
Cu o emoție pe care nu mă
simțeam capabil să o aprob
Ca în ziua în care un cîine m-a
privit în tăcere și nu am înțeles
decât foarte tîrziu
Că îmi spunea că nu pricepe
nimic din cuvîntul tăcere





ANTRACITA 

Todos somos más sombríos
cuando regresamos de los sueños
de nuestros seres queridos,
Casi hermosos, con rostros de
grandes actores con máscaras color antracita,
De carnaval, donde algunos descalzos
marchan frente a una tribuna
Desfilamos bajo la atenta mirada de
caballeros serios con un maquillaje impecable
Nadie grita: ¡hurra! ¡hurra!, un payaso
representa el papel de su vida frente a un pilar quemado
Un trompo que gira como
una muñeca mecánica en el hilo del destino
No te vuelves hacia ti mismo
dos veces: resuena en los tímpanos del siglo
Nunca ha habido más
amor en la tierra —me dice una persona
Al pasar delante de mí— y siento como si un
corazón de otra época me hablara
Con una emoción que no creía poder aprobar
Como aquel día en que un perro me
miró en silencio y no lo entendí
hasta muy tarde
Que me había dicho que no entendía
nada sobre la palabra silencio. 



*


SEMNE  PE  TRUP 

A mai rămas iubire doar în aceste colibe
Omul care a spus asta va fi un gânditor
În urma lui ninge capete îngropate
În cuști unde explodează noul mesaj
Ascunde-te!
Oricum te vom găsi mi-am întemeiat cauza
Pe nimic (împrumut, Goethe)
Feriți-vă în cea mai senină zi a vieții voastre
Vă avertizez în timp ce evit fostul meu trup
Cum aș ocoli un critic plătit de edituri să admire
Rufele negre ale literaturii
Un ciocănar care bate poezia în cuie
Medaliile scârbei ziduri pline de ură
Nu te uita înapoi citește aceste semne pe trup
Zăcăminte de sens peste pielea jupuită a gheții.





MARCAS  EN  EL  CUERPO 

Solo en estas chozas queda amor
El hombre que dijo esto será un pensador
Detrás de él nieva con cabezas enterradas
En jaulas donde explota el siguiente mensaje
¡Escóndete!
De todas formas te encontraremos, fundé mi causa
Sobre la nada (préstamo, Goethe)
¡En el día más feliz de vuestra vida,
tened cuidado!
Os advierto mientras evito mi
antiguo cuerpo
Como evitaría a un crítico pagado por
las editoriales para admirar
Los trapos sucios de la literatura
Un martillador que crucifica la poesía
Medallas de repugnancia, muros llenos de odio
¡No mires atrás, lee estas marcas en el cuerpo!
Depósitos de significado sobre la piel
desollada del hielo.



*


EFECTUL  DE  OM 

Priveam și nu înțelegeam mi se arăta și nu pricepeam
Mă trezisem printre oameni atenți dar nimeni nu mă vedea
Dacă nu produceam efectul de om atunci nu eram om
O declarație în toate erele trupului meu proclama unitatea
Am fost un grec care a cunoscut zeițele iar astăzi la vamă
Sînt cel care le vede cum emigrează să îngrijească bătrînii bogați
Soarele cules și vîndut în panouri solare a fost cîndva zeul cu arc
Nu plînge Niobe îi vom pune noi botniță și căpăstru
Nu plînge batistele nu sînt astăzi la modă fericiți cei care le-au atins
Fericiți cei care au văzut templele fericiți cei care le-au dărîmat
Cei care au vîndut otrava cei care au cumpărat-o
Unul singur a băut doar unul s-a săturat fericiți cei care au mers seara acasă
Și au găsit paharul pe masă priveau și nu înțelegeau
li se arăta și nu pricepeau.





EL  EFECTO  HOMBRE 

Yo miraba y no entendía, me lo mostraban y no comprendía
Había despertado entre gente atenta, pero nadie me había visto
Si no parecía humano, significaba que no era humano
Una declaración en todas las edades de mi cuerpo proclamaba la unidad
Yo era un griego que conoció a las diosas, y hoy en la aduana
Soy quien las ve emigrar para cuidar a los ancianos ricos
El sol, cosechado y vendido en forma de paneles solares, fue en su día el dios que empuñaba el arco
No llores, Niobe: le pondremos un bozal y una brida
No llores: los pañuelos ya no están de moda (bienaventurados los que los tocaron)
Bienaventurados los que vieron los templos, bienaventurados los que los demolieron
Los que vendieron el veneno, los que lo compraron
Solo uno bebió, solo uno quedó satisfecho bienaventurados
aquellos que volvieron a casa por la noche
Y encontraron el vaso sobre la mesa: miraban y no entendían,
se les mostraba y no comprendían.



*


O  CARTE  ÎN  FAȚA  SÂNILOR  TĂI 

Dragă epocă, atîtea clișee cînd să te mai poți gîndi că dragostea vine
Deschisă în fața sînilor tăi o carte cu litere mărunte frumos ordonate
Într-o limbă care nu interesează pe nimeni
deși se spune că ar conține
Adevărul unei lumi ce nu mai este. Basme povești pentru copiii speriați
Cînd își văd prima oară fața-n oglindă și cred că vor rămîne acolo captivi.
Eu am crezut la fel în vara lui '68 dar nu îmi putea explica nimeni că
atomii celuilalt nu sînt reali
Sînii tăi sanscriți ar putea convinge și un orb
că sfîrșitul lumii va fi
O scînteiuță răsărită din atingerea lor din frecare
dacă mi se permite
Fără hohotele ignarilor cărora la altceva le stă mintea. Și mie îmi stă uneori.
Cîteodată mă simt epocal dar asta nu înseamnă că înțeleg lucruri
Mai degrabă previn lucruri o anticipare a viitorului fără oglinzi
Cu sanscrita demult îngropată și nu între sînii tăi care vor rămîne
În ochii mei avizi de litere necunoscute
cei mai mici atomi
Pe care mi-i explică limba ta în timp ce încerc
să pricep dacă
Sînt aici sau în oglinda în care m-am văzut
Un băiețel evadat din oglindă convins că vederea
A fost cîndva un clișeu în care tu eram eu
Iar lumea noastră o explozie a minții cuiva.





UN  LIBRO  DELANTE  DE  TUS  PECHOS 

Querida época, tantos clichés, ¿cuándo podrías pensar que el amor llega
Abierto ante tus pechos (como) un libro con letras pequeñas y bellamente ordenadas
En un idioma que no interesa a nadie, aunque se dice que contiene
La verdad de un mundo que ya no existe? Cuentos de hadas, historias para niños que se asustan
Al ver su rostro en el espejo por primera vez y piensan que se quedarán allí, cautivos.
Yo creía lo mismo en el verano del 68, pero nadie pudo explicarme que
los átomos del otro no eran reales
Tus pechos sánscritos podrían convencer incluso a un ciego de que el fin del mundo será
Una chispita de su tacto, de la fricción (si se me permite decirlo),
Sin la risa de los ignorantes, que piensan en otra cosa. A mí también me pasa a veces.
A veces me siento grandioso, pero eso no significa que entienda las cosas
Más bien, prevengo las cosas: una anticipación sin espejos del futuro
Con el sánscrito enterrado hace mucho tiempo, y no entre tus pechos, que permanecerán,
En mis ojos ávidos de letras desconocidas, los átomos
Más pequeños que tu idioma me explica mientras intento
comprender si
Estoy aquí o en el espejo en el que me vi
Como un niño pequeño escapado del espejo y convencido de que la visión
Fue una vez un cliché en el que tú eras yo,
Y nuestro mundo  —una explosión de la mente de alguien.



*


UN  PAHAR  CU  LAPTE 

Nu poți intra în istoria crimei fără un cuțit bine dosit
Așa cum bucuria se ferește la timp de capete seci în muzee
În dosul ușilor aurite femeia de serviciu șterge lacrimile
Ultimului înger căzut îi promite o cană cu lapte în fiecare dimineață
În schimbul iertării că nu va fi judecată pentru păpușile mutilate
O dimineață în care ni se promite solemn că vom afla adevărul
Din mulțimea adusă la instrucție pe câmp doar unul este Poetul
Antipoetul cine se oferă să fie -- tu nu eu nu noi nici atît
Va trebui să ghicesc fără ca unii să se prindă între timp
Că misiunea mea e să observ ceea ce este evident pentru toți
Suntem aici pentru poezie și moarte în aceeași carte dar cum
Să le deosebești cînd seamănă atît de bine în frumuseţea lor
Născută anume din același loc prea complicat pentru viețile noastre
Obișnuite să separe la nesfîrșit. Știi că finalul nu poate fi amînat.
Ultimul înger. Paharul cu lapte nu este încă disputat.





UN  VASO  DE  LECHE 

Es imposible pasar a la historia del crimen sin un cuchillo bien escondido
Del mismo modo en que, en los museos, la alegría evita los cabezas huecas en el momento adecuado
Detrás de las puertas doradas, la mucama seca las lágrimas
Del último ángel caído y todas las mañanas le promete una taza de leche
a cambio del perdón por mutilar las muñecas
Una mañana en la que se nos promete solemnemente que conoceremos la verdad 
De la multitud llevada al campo para el entrenamiento de primera línea, el Poeta es solo uno
¿Quién se ofrece a ser el antipoeta? Tú... no, yo... no, nosotros... de ninguna manera
Tendré que adivinar sin que algunos se den cuenta mientras tanto
De que mi misión es observar lo que es obvio para todos:
Estamos aquí para encontrar poesía y muerte en el mismo libro, pero ¿cómo
Pueden ser distintas cuando se parecen tanto en su belleza,
Nacida específicamente del mismo lugar, demasiado complejo para nuestras vidas
Acostumbradas a separar sin cesar? Sabes que el final no se puede posponer.
El último ángel. El vaso de leche aún no es objeto de disputa.

***




Nicolae  Coande

El poeta y ensayista  Nicolae  Coande  (nombre real: Nicolae Boangiu)  nació el 23 de septiembre de 1962 en la comuna de Osica de Sus (condado de Olt) y vive en Craiova, donde propone encuentros con poetas, prosistas y artistas rumanos y extranjeros. Publicó doce libros de poesía y dos antologías. El más reciente:  Noul  interzis/  Lo  nuevo  prohibido  —  2025.  También ha publicado volúmenes de periodismo, ensayos, entrevistas y crítica literaria. El más reciente:  Manualul  vânătorului  de  poeți/  Manual  del  cazador  de  poetas  (I-II)  —  2021. Premios de poesía de la Unión de Escritores Rumanos por los volúmenes  În  margine/  En  el  margen  (1995) y  fundătura  homer/  callejón sin salida homero  (2002). También fue galardonado con el Premio "Mihai Eminescu" de la Academia Rumana (2017), por el libro  Plagiator. 1962/  Plagiario.  1962,  respectivamente el Premio APLER (Asociación de Publicaciones Literarias y Casas Editoriales de Rumania)  —  2024, por el volúmen  33  de  cântece  pentru  Didgeridoo/  33  canciones  para  didgeridoo  (2023).
       Editor fundador de la revista del Teatro Nacional de Craiova, "SpectActor", (desde 2006).
       Productor y moderador de las Reuniones "SpectActor", un evento cultural organizado desde 2010 por el Teatro Nacional de Craiova, respectivamente del evento "Encuentro de Poetas" (desde 2016). Anteriormente fue el impulsor de los "Domingos de poesía en el teatro". Desde 2019, coordina el Festival de Literatura y Teatro "Patrel Berceanu".
       Escritor en residencia en Alemania, Suiza, Austria y España.
       Fue incluido en antologías y revistas literarias en los Estados Unidos ("Asymptote", "Plume", "Guernica"), Bélgica, Alemania, Serbia, Turquía, Hungría, Eslovenia, Eslovaquia.